Răspuns:
ntr-o zi de iarna,in care cerul stralucea ca un ocean inghetat,bunicul mă rugă in mare taina sa vin cu el,pentru a-mi arata ceva foarte important.L-am urmat,pe treptele ce urcau catre mansarda.Odata ajunsi inautru bunicul deschide o cutie mare.Din cutie scoase ceva uimitor,scoase o sticlă în care se afla o corabie de pe vremuri,o pusese pe jos,mai scormonea prin cutie a m-ai scos un nai pe care îl pusese lângă corabia din sticlă.Apoi scoase un briceag care mi-l dădu în mână spunând:
-Andrei să ai grijă de el îl am decând eram de vârsta ta.Am coborât jos aducând și naiul și corabia din sticlă.Mereu m-au fașcinat lucrurile de pe vremuri.Corabia mă fașcină în total.Mi-le dă du mie,corabia am pus-o în vitrina din camera mea unde m-ai era tot felul de chestii vechi.În fiecare seară de atunci bunicul mă învăță să cânt la nai.Ziua mergeam cu briceagul și mă jucam.
