Era o zi de iarna. Priveam fascinată pe fereastră dansul lin al fulgilor de nea. In soba,focul mistuitor trosnea zgomotos. Brusc aud in spatele meu o voce:
- ( Numele tău)
Era zâna iarna. Fără să vreau, mă tragea afară spre ea.
-Brrr! De ce mai adus aici? Mie foarte frig!
-Vreau sa-ti arăt minunățiile iernii!
Fix când voiam să plecăm la drum îl aud pe tată că mă strigă la masa. Speriata,de strigătul tatălui meu,iarna se micșorează și intră în buzunarul pantalonilor mei. Când intru in casă, observ faptul că buzunarul era ud leoarcă.
In final,îmi dau seama că totul a fost doar un vis!
