Ole Omul de zăpadă care voia
să întâlnească soarele
(fragment)
adaptare după Matei Vișniec
Afară ningea încet. Un morcov în loc de nas, doi cărbuni pentru ochi, o castana
mare în loc de gură, trei nuci pe post de nasturi, o căciuliță veche pe cap și un fular
în jurul gâtului. In loc de mână, o mătură. Aşa arăta Omul de zăpadă. Părea fericit
atunci cand isi facu apariţia rândunice...
- Ah, mă tem că am ajuns prea devreme. Să vezi şi să nu crezi, sunt chiar pri-
ma... Ce neghioabă am fost, m-am grăbit prea tare. Bună ziua, Omule de zăpadă!
Da' ce frumos ești!
Bună ziua!
Nu te supăra, poţi să-mi spui dacă ai mai văzut şi alte rândunele ро
aici?
Nu, n-am mai văzut. De fapt, ca să fiu sincer, eu n-am mai văzut niciodată
rândunici. Eu m-am născut abia iarna aceasta.
- E vina mea. Nu trebuia să ascult de toate zvonurile. Mi s-a spus că pe aici soa-
rele ar fi ieşit deja din stratul de nori şi că ar fi început deja să topească gheturile...
- Domnul acesta despre care vorbeşti, domnul Soare, nici pe el nu-l cunosc...
Mda... Ce să-ti spun, dragă prietene, mai bine ar fi nici să nu-l întâlnești pe
acest domn. Pentru tine intalnirea cu el riscă să fie una neplăcută.
Cum eşa?
Păi... chiar nu ţi-a explicat nimeni cum merg lucrurile?
- Nu... De când m-am născut nu fac altceva decât să mă joc în timpul zilei cu co-
pii, iar în timpul noptii să privesc stelele. Am o mulțime de prieteni care dimineata
devreme ies din pădure şi vin să mă vadă: iepuri, vulpi, şi chiar și un cerb...
Şi nu ți-a spus nimeni niciodată că peste puțină vreme zăpada se va topi?
ajuror am postat exercitiul ​