Lacul
lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind in cercuri albe
El cutremură o barcă.
Si eu trec de-a lung de maluri;
Parc-ascult si parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Si să-mi cadă lin pa piept.
Sa sărim în luntrea mica,
Inganati de glas și ape,
Si sa scap din mână cîrma,
Si lopețile să-mi scape;
Sa plutim cuprinși de farmec
Sub lumina blîndei lune-
Vantu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apă sune!
Dar nu vine ....... Singuratic
In zadar suspin si sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcatcu flori de nufar.
