Comentariu la versurile:
"Nu s-a clintit nimica și recunosc iatacul,
Bunicului pe care, viu, nu l-am cunoscut.
Rămase patu-i simplu și azi nedesfăcut,
Și ceasul lui pe masă, și-a mai păstrat tic-tacul."
În acest text, autorul spune la persoana a I a cum a intrat în camera unde trăise bunicul lui și unde el mai fusese altădată, dar că pe bunicul său nu l-a văzut niciodată în timpul vieții lui.
Intrând în cameră, autorul constată că patul este nedesfăcut, semn că nu mai dormea nimeni în patul simplu.
Singura urmă de viață este tic tacul ceasului de pe masă, semn că în această încăpere se simțea prezența bunicului.
