Toamna :de Ștefan Octavian Iosif Te uită, frunza pică irosită Și vântul geme prohodind departe! Puțină vreme încă ne desparte De iarna tristă, prea curând sosită!...
Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, Pădurea noastră tace părăsită: Eu singur cânt cu voce obosită Și trec prin încăperile-i deșarte...
S-au dus privighetorile măiestre; Pustiu e cuibul blândei turturele... Ah, unde-i șuierul mierliței sure!
Pierdut din stolul mândrei lor orchrestre, Ce trist răsună cânturile mele În liniștea adâncă din pădure... asta este pentru 4)
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de sprijin suplimentar, vă încurajăm să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar dacă v-a plăcut, nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite!
