Salut!
Cele două locuțiuni adverbiale, "pe de o parte", "pe de altă parte", marchează grafic structura poeziei, simbolizând delimitarea celor două lumi ale eului liric: lumea sa interioară, răscolită de amintirile unei veri și lumea reală, cotidianul.
"pe de o parte, rămâne frumusețea.
o fotografie cu tine la mare
luminând noapte de noapte
fața unui bărbat obosit,
aplecat peste ecran,
îndepărtând în răstimpuri musculița de casă
atrasă și ea de soarele puternic al litoralului
românesc.
frumusețea rămâne o fotografie de vară salvată-n
calculator.
nimic real, o femeie de mărimea unei lăcuste
îndepărtându-se pe nisip.
și o lumină roșcată
ieșind doar pe jumătate din monitor,
înconjurând fruntea ridată,
făcând-o să pară un ghiveci înflorit.
pe de altă parte, viața. soare blând de primăvară
încălzind orășelul din nord. moralitatea,
grija față de cei dragi, cursurile de logică la
cel mai tare liceu.
firi sentimentale, dragoste,
respect și obișnuință. și o pasăre înaltă,
un fel de flamingo tăcut
planând îndelung deasupra celui ce
se întoarce acasă
ca deasupra unui loc părăsit."
Dan Coman
