Pe o pajiște un copilaș cu ochi albastri si parul blond . Privea cum frunzele copacilor cadeau si...parca o față, apărea de fiecare data cand lua frunza în mână.
El se întreba , oare de asta este toamna , pentru ca , ele plâng? Dar... nu are cum. Frunzele nu au viata la fel ca oamenii. Dacă plâng, asta inseamna ca au si sentimente.
Nu inteleg !
Si continua sa si puna aceeași întrebare de mai multe ori .
-Da, si noi avem sentimente !!
- Cum poti vorbi ?
- Nu vorbesc. Imaginația ta, este prea bogata .
- Multumesc de raspuns, dar o sa te las în pace .
Copilul era uimit , dar pe deoparte aflase raspunsul întrebării. Pentru el nu m ai conta, îi era de ajuns acest raspuns.
