Răspuns:
1.CĂPĂTẤI, căpătâie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricărui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. pernă sau alt obiect pe care se pune capul. ◊ Loc. adj. și adv. Fără căpătâi = fără ocupație (bine definită), fără rost. ◊ Expr. A sta la căpătâiul cuiva = a veghea lângă o persoană bolnavă. A nu avea căpătâi = a nu avea niciun rost în viață. (Înv.) A face (cuiva) de căpătâi = a căpătui; a căsători (pe cineva). ♦ Carte de căpătâi = a) carte fundamentală într-o disciplină sau în literatură; b) carte preferată.
2.Ciopârțit, ~ă a [At: SIHLEANU, ap. TDRG. / V: ~ocâltit, ~ocârtit, ~părtit, ~păr~, ~pățit, ~pârtat, ~pârtit / Pl: ~iți, ~e / E: ciopârți] 1 Tăiat în bucăți mici. 2 Tranșat. 3 Cioplit rău. 4-5 (Reg) Tăiat rău (sau inutil). 6 (D. față) Brăzdat. 7 (D. vase) Știrbit.
