Citeşte cu atenjie textul de
Pribeaga * şi lihnită
De foame, da de-o vie
Cu nişte struguri rumeni, frumoşi.
De ruzachie
Ciorchinii-s plini şi wipea.
De sine infcles,
Ar fi moncai cu pofta
Şi nici n-ar fi ales...
Dar la-ndenúna labei
O-mpiedică s-ajungă
Până la ei zăbreana* lucilor prea lungă,
Şi ghimpii-n care gardul e prins şi impletit;
Ciorchinele-i aproape de bol; s-a for sucil,
S-a ridical: se-nceapă
Și-i lasă gura apă...
Ce struguri verzi şi acri, oftează,
Nur-s de reapă”!
Și-s prea chuzi...
Mie, ce-mi place-i gustul de stafidă,
Nu-mi sterpezesc* en dintii cu această agurid
(La Fontaine, Vulpea si strug morala​