Când am intrat am pășit cu grijă neștiind unde mă aflu. Am stat să mă gândesc două trei, secunde dar tot nu am aflat unde eram. În sfârșit mi-am dat seama că eram în noua mea sala de clasa. Eram oarecum speriată dar în același timp și fericită pentru că era îmi plăceu locurile noi. Am stat si am tot stat și am analizat fiecare lucru până când creioanele au început să se miște foile sau doar jos de pe bănci și toate lucrurile am început să mișiune. La un moment dat m-am frecat la ochi și mi-am dat seama că totul a fost o iluzie.
Explicație:
