Se dă următorul text:
"Dar pe când se întărea în această hotărâre, el era singur și părăsit. Ana, pe care o
privea cu atâta drag mai nainte, încetul cu încetul se înstrăinase de dânsul şi nu mai era
veselă ca mai nainte, când se afla singură cu dânsul. El însuşi se înstrăinase de dânsa. Din
clipa în care ea și-a arătat bănuielile pe față, se stinsese orice tragere de inimă pentru dânsa
din sufletul lui. Și-ar fi dat adesea toată viața pentru ca să mai poată simți, fie chiar pe o
singură clipă, bucuria pe care o simțea odinioară când privea la dânsa; dar în zadar: ea nu mai
era pentru dânsul ceea ce fusese; chipul ei frumos, trupul ei fraged, firea ei dulce nu mai
putea să străbată până la inima lui plină de amărăciune. Din dragoste către dânsa și către
copii venise la Moara cu noroc; din dragoste pentru dânsa și pentru copii se băgase în
strâmtoarea în care se afla; și acum tocmai ea era cea dintâi din rândul acelora care nu țin
seamă de strâmtoarea lui și de greutățile cu care se luptă, chiar și ea îl credea rău, când nu
putea să-i înțeleagă purtarea.
De aceea acum, când simțea trebuința de un suflet în care să-şi caute sprijinire, Ghiță
nu se gândea la Ana, care dormea liniştită lângă dânsul, ci la Pintea, care-l mângâiase
adeseori cu privirile sale pline de încredere. La început ar fi fost în stare să-și pună caii la
căruță și să plece acu în vreme de noapte la Ineu, ca să-l caute pe Pintea; încetul cu încetul,
însă, gândurile s-au lămurit în sufletul lui, și în cele din urmă simțindu-se mai tare, el îşi zise:
"Adică de ce să pun eu mai multă încredere într-un om străin decât în nevasta mea!?"
(Ioan Slavici - Moara cu​