Principiul inertiei Principiul actiunii si reactiunii Principiul fundamental al mecanicii clasice
Dacă asupra unui corp de masă m acționează o forță F, atunci corpul se va deplasa cu o accelerație care are direcția și sensul forței și este dată de relația: F=m*a
Orice corp își păstrează starea de repaus sau de mișcare uniformă rectilinie în care se află, cu condiția ca nicio forță să nu acționeze asupra corpului și să nu-l constrângă să-și schimbe starea
Dacă un corp acționează asupra altui corp cu o forță numită acțiune, atunci cel de al doilea corp va acționa asupra primului corp cu o altă forță numită reacțiune, care are același modul și aceeași direcție cu acțiunea, însă în sens opus.
Dacă asupra unui corp de masă m acționează o forță F, atunci corpul se va deplasa cu o accelerație care are direcția și sensul forței și este dată de relația: F=m*a
Orice corp își păstrează starea de repaus sau de mișcare uniformă rectilinie în care se află, cu condiția ca nicio forță să nu acționeze asupra corpului și să nu-l constrângă să-și schimbe starea
Dacă un corp acționează asupra altui corp cu o forță numită acțiune, atunci cel de al doilea corp va acționa asupra primului corp cu o altă forță numită reacțiune, care are același modul și aceeași direcție cu acțiunea, însă în sens Newton însuși le-a folosit pentru a explica multe rezultate privind mișcarea obiectelor fizice. În al treilea volum al textului, a arătat că aceste legi ale mișcării, combinate cu legea atracției universale, explică legile lui Kepler privind mișcarea planetelor.
Aceste principii sunt suficiente pentru a explica toate mișcările mecanicii clasice, adică mișcările care se desfășoară cu viteze mult mai mici decât viteza luminii în vid (3·108 m/s). Dacă vitezele punctelor materiale se apropie de această viteză, atunci mișcările lor se supun principiilor relativității restrânse ale lui Einstein.
