. Băiatul nu-și încăpea în piele de bucurie. Răsucea nerăbdătorcheița trenului mecanic, privea bradul si substantivelerălucitor, cu toate luminițele aprinse. Din bucătărievenea un miros atât de ispititor, încât copilul nu-și mai găsea locul de curios și pofticios ce era.Mama mai avea de lucru. O apucase noaptea. - Încă un cozonac. Încă unul cu mac, pentru că băiatului îi place foarte mult. Pe urmă osă mai bat frișca. O! Și crema de vanilie! Imediat! Într-o clipă sunt gata. - În sfârșit! exclamă băiatul nițel cam răzgâiat.- Toată lumea la masă! Sosește încă o porție dulce pentru voi.Toți se desfătară cu bunătățile pregătite de mama. Lumina se stinse târziu și căsuța seliniști, învăluită în noapte. Odăile miroseau a brad și a vanilie.-Noapte bună, băiatul mamei!-Noapte bună, mămica mea bună!După ce mama închise ușa în urma ei, băiatului i se păru că aude un murmur veninddinspre ramurile împodobite ale bradului.- Hei! Băiatule! Dă-mi o mână de ajutor! strigă o voce pițigăiată. - Dar tu cine mai ești? întrebă băiatul nedumerit. - Spiriduș mă numesc. Sunt un băiețel foarte mic și locuiesc în inima bradului.Spiridușul era un pic mai măricel decât o furnică, dar în rest arăta exact ca un băiețelobișnuit. Avea hăinuțele verzi ca și acele bradului, părul negru și ciufulit, gămăliile ochilor foarteverzi și neastâmpărate. - Dacă vrei să fim prieteni, te rog să ai grijă de mine. Sunt foarte plăpând. De-a ce vrei tusă ne jucăm? - De-a povestitul, răspunse băiatul.Băiatul asculta încântat poveștile pline de farmec ale spiridușului.Cei doi prieteni au stat la taifas toată noaptea și au aflat unul de la celălalt multe lucruriinteresante. Era o lungă noapte de vis al cărei farmec s-a risipit abia în zori. Atunci când mama aaprins lumina din odaia copilului, într-o clipă, spiridușul s-a făcut nevăzut. Doar un glăsciorsubțire mai apucase să strige printre crengile bradului La revedere! gaseste pronumele personale din text si gaseste si