5. Analizează câte două substantive, adjective și pronume găsite.


Geamurile de la odaia copilului erau împodobite sărbătorește, cu flori de gheață argintie. Casa răsuna de bucurie mare. Bradul cel falnic era încărcat cu bomboane, globuri colorate, lumânărele, steluțe și beteală aurie. Băiatul nu-și încăpea în piele de bucurie. Răsucea nerăbdător cheița trenului mecanic, privea bradul strălucitor, cu toate luminițele aprinse. Din bucătărie venea un miros atât de ispititor, încât copilul nu-și mai găsea locul de curios și pofticios ce era. Mama mai avea de lucru. O apucase noaptea.
- Încă un cozonac. Încă unul cu mac, pentru că băiatului îi place foarte mult. Pe urmă o să mai bat frișca. O! Și crema de vanilie! Imediat! Într-o clipă sunt gata.
- În sfârșit! exclamă băiatul nițel cam răzgâiat.
- Toată lumea la masă! Sosește încă o porție dulce pentru voi.
Toți se desfătară cu bunătățile pregătite de mama. Lumina se stinse târziu și căsuța se
liniști, învăluită în noapte. Odăile miroseau a brad și a vanilie.
- Noapte bună, băiatul mamei!
- Noapte bună, mămica mea bună!
După ce mama închise ușa în urma ei, băiatului i se păru că aude un murmur venind
dinspre ramurile împodobite ale bradului.
- Hei! Băiatule! Dă-mi o mână de ajutor! strigă o voce pițigăiată.
- Dar tu cine mai ești? întrebă băiatul nedumerit.
- Spiriduș mă numesc. Sunt un băiețel foarte mic și locuiesc în inima bradului.
Spiridușul era un pic mai măricel decât o furnică, dar în rest arăta exact ca un băiețel
obișnuit. Avea hăinuțele verzi ca și acele bradului, părul negru și ciufulit, gămăliile ochilor foarte verzi și neastâmpărate.
- Dacă vrei să fim prieteni, te rog să ai grijă de mine. Sunt foarte plăpând. De-a ce vrei tu să ne jucăm?
- De-a povestitul, răspunse băiatul.

Băiatul asculta încântat poveștile pline de farmec ale spiridușului.
Cei doi prieteni au stat la taifas toată noaptea și au aflat unul de la celălalt multe lucruri interesante. Era o lungă noapte de vis al cărei farmec s-a risipit abia în zori. Atunci când mama a aprins lumina din odaia copilului, într-o clipă, spiridușul s-a făcut nevăzut. Doar un glăscior subțire mai apucase să strige printre crengile bradului:
- La revedeereee!
(”Spiridușul bradului”, după Monica Rohan)