Copiilor noştri o ducem, dar bea. Şi dacă-i vom pierde prin locuri pustii, vom face acasă mai mândri copii... Aşa, ridicat de pe şa, în văzduhuri, părea în văpaie un zeu torturat scăpând dintr-o turmă informă de duhuri în mână cu apa şi coiful furat. Dar el se întoarse deodată, şi-apoi comoara din coif le-o dădu înapoi. Atunci, călăreţii strigară în cete, şi stânci licărind repetară: – De-acum noi nu mai cunoaştem nici foame, nici sete şi nici oboseala de luptă sau drum. Şi du-ne, Stăpâne, de-acum unde vrei: cu tine noi nu suntem oameni, ci zei! din ce text e ?
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de sprijin suplimentar, vă încurajăm să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar dacă v-a plăcut, nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite!
