Deodata printre scrisori rasare un patratel cenusiu , unul dintre acelea ,dupa care niciodata nu mai scrie soldatul. Pe pod se lasa o liniste adinca si numai piriiasul murmura incet ,stingherit .Lelea Artina albi ca varul, abia sopteste : Maica precisa a cui sa fie?
Postasul isi coboara fruntea jos buchiseste multa vreme si in cele din urma sopteste cu virful buzelor:”Zinel Cojocaru”… Peste o jumatate de ceas vestea colindase tot satul .Si-l jeleau gospodinele , caci a fost harnic, si-l jeleau fetele caci era baiat frumos , si tot asteptau cu toti ,asteptau cu infrigurare in suflet cind se vor deschide larg usile casei de pe malul iazului si un bocet de mama va porni a vraminta micutul satuc pierdut in largul cimpurilor.Dar s-a lasat amurgul , pornise a se intuneca si in Valea Razesilor domnea linistea . Numai stresenele lacramau din belsug si vintul plingea la marginea satului , temindu-se sa porneasca singurul asupra noptii”
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Alte limbi străine. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de sprijin suplimentar, vă încurajăm să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar dacă v-a plăcut, nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite!
