Colonizarea guberniei Basarabiei a fost un intens proces de imigrare și colonizare ce a avut loc în Basarabia țaristă, ca parte componentă a Imperiului Rus pe parcursul anilor 1812–1917 (cel mai activ, în prima jumătate a secolului al XIX-lea), proces care a avut efecte de lungă durată asupra populației și structurii etnice a teritoriului dintre Prut și Nistru.Stăpânirea rusească de 105 ani, începută în anul 1812 în partea estică a Moldovei medievale a căutat slăbirea elementului autohton, prin aducerea unor elemnte favorabile pro-țariste, a susținut o politică de imigrare în masă din guberniile și țările vecine, fapt ce a dus la schimbări majore în structura per etnii a Basarabiei. Teritorial, imigrația nu a fost una uniformă, astfel în ținuturile din nordul și sudul Basarabiei (de exemplu, Hotin și Akkerman), ucrainenii i-au depășit numeric pe autohtonii (români) moldoveni, în timp ce în zonele rurale din centrul guberniei au rămas majoritari (românii) moldovenii.
