Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care leagă un atribut sau complement de partea de vorbire determinată.
Prepoziția stă în fața părții de propoziție pe care o introduce și poate fi sau nu despărțită de partea de propoziție prin alte cuvinte.
Am învățat să merg pe bicicletă.
Am învățat să merg pe această bicicletă.
Prepozițiile sunt de două feluri: simple (a, pe, la, spre, cu, de, fără, sub, în, prin, pentru, către, contra, lângă) sau compuse (de la, de pe la, de lângă, fără de, dinspre, despre, de către).
O serie de prepoziții sunt provenite din adverbe (deasupra, împrejurul, împotriva, înaintea). Când sunt articulate, aceste prepoziții sunt construite cu substantive sau pronume în genitiv ori cu adjective posesiv la acuzativ (deasupra mesei, înaintea lor, împotriva noastră) Nearticulate, prepozițiile sunt construite cu pronume personale neaccentuate (împotrivă-mi).
