În povestea aceasta este vorba despre falsa prietenie dintre un șoarece și o pisică. După ce l-a salvat pe șoarece și nu l-a mâncat, cei doi au hotărât să locuiască împreună și să aibă grijă amândoi de casă și de găsirea hranei.
S-au hotărât să-și facă provizii pentru iarnă și au găsit un borcan cu untură. S-au gândit să-l ascundă într-o biserică, de unde credeau ei că nimeni n-ar îndrăzni să-l fure.
Într-o zi, pisicii i se făcu poftă de untură și l-a mințit pe șoarece că se duce să boteze în biserică un pisoiaș al unei verișoare. Șoarecele a crezut-o și a lăsat-o să plece. Văzând că șoarecele e credul, pisica l-a mai păcălit de vreo două ori până a mâncat toată untura din borcan.
Într-o zi, văzând că nu mai au mâncare, șoarecele merse împreună cu pisica la biserică și constată că nu mai era nici pic de untură. I-a cerut socoteală pisicii, iar aceasta l-a mâncat dintr-o îmbucătură.
