Răspuns:
Într-o seară de vară, m-am hotărât să merg în pădurea de lângă margine satului pentru a-mi liniști gândurile. Am pornit hotărât să văd cerbii despre care auzisem atâtea povești de la bunicul meu.
Am pășit cu atenție prin iarba înaltă ca nu cumva să fac vreun zgomot și mă îndreptam cu pași firavi pe cărarea deja bătătorită. M-am îndreptat către locul despre care auzisem atâtea și inima îmi sălta de emoție. Chiar lângă izvorul din inima pădurii am zărit venind cete de cerbi. Wow! Nu era o legendă, era adevăr! Bătrânul tei vechi îî proteja parcă cu măreția lui. Imaginea era superbă! Nici nu observasem că razele lunii se oglindeau în apa limpede și e rostogolea în ropote.
Măreția tabloului natural mă impresionase într-atât încât am uitat cât de târziu se făcuse. Mi-am luat rămas bun în gând și am mulțumit naturii pentru imaginea pe care mi-a oferit-o!
Explicație:
