Salut!
2. Menționează felul apozițiilor din versurile de mai jos, analizând părțile de vorbire prin care se exprimă.
a) „[Lună] baza apoziției tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci Şi gândirilor dând viață, suferintele întuneci." Mihai Eminescu, Scrisoarea I
- stăpân-a a mării - apoziție dezvoltată, realizată printr-un substantiv comun "stăpână " însoțit de termenul subordonat, substantivul comun "a mările" care are funcția sintactică, în cadrul apoziției, de atribut substantivale genitivale (a cui stăpână?)
b. "Şi din neguri, dintre codri, tremurând s-arată [luna] baza apoziției: Doamna mărilor ş-a nopții varsă linişte şi somn."
Mihai Eminescu, Scrisoarea III
- doamna mărilor ş-a nopții - apoziție dezvoltată, realizată printr-un substantiv comun "doamna" însoțit de termenii subordonați, substantivele comune "mările"/"a nopții " care are funcția sintactică, în cadrul apoziției, de atribute substantivale genitivale (a cui doamnă?)
c. „[Glob rătăcitor de stâncă rece] baza apoziției, tristă ca mormantul, Fiică stearpă a-ntâmplării, lună, soră cu pământul, În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate Fermecat-ai paraziţii uriaşului tău frate!"
G. Topârceanu, Apostrofe la lună
- fiică stearpă a-ntâmplării -apoziție dezvoltată, realizată printr-un substantiv comun "fiică" însoțit de termenii subordonați:
- adjectivul "stearpă" cu funcția sintactică de atribut adjectival (ce fel de fiică?);
-substantivul comun "a-ntâmplării" care are funcția sintactică, în cadrul apoziției, de atribut substantival genitival (a cui fiică?)
- lună - apoziție simplă, exprimată prin substantiv comun
- soră cu pământul - apoziție dezvoltată, realizată printr-un substantiv comun "soră" însoțit de termenul subordonat, substantivul comun "cu pământul" care are funcția sintactică, în cadrul apoziției, de atribut substantival.
*În topica obișnuită, ar fi sunat așa: Lună, soră cu pământul, glob rătăcitor, [...] fiică stearpă a-ntamplării", baza ar fi fost "lună", iar apoziția :soră cu pământul, glob rătăcitor, [...] fiică stearpă a-ntamplării".
*** Prima secvență este baza construcției, iar cea de-a doua este apoziția. Apoziția este obligatoriu postpusă bazei sale (se afla după bază). Schimbând ordinea cuvintelor, se schimbă și rolul lor (vezi exemplul notat cu *).
