În primul rând, majoritatea persoanelor sunt foarte nepăsătoare. Le pasa doar de ei si nu de alții. Multi copii din România, nu pot să-si atinga scopul, datorita starii lor sociale, familia din care face parte, influenta grupului din care provine.
Explicație:
Multi copii sunt supuși zilnic să facă munci foarte grele, sa nu i se ofere un trai decent pentru a trăi in armonie, întru-un mediu prielnic dezvoltării lor psihice , mentale si fizice.
De asemenea, în România sistemul este unul foarte "slab". Deoarece copiilor le sunt încălcate în mod direct drepturile lor.
Din propria experiență, pot afirma că această situație mă dezgustă. De asemenea, mă revoltă acest sistem educațional dintr-o țară care se vrea modernă și europeană, dar care dă dovadă de o lipsă de toleranță demnă de Evul Mediu, când vine vorba de incluziune. De fiecare dată când un părinte încearcă să-și integreze copilul într-un colectiv obișnuit, ajutându-l altfel să se simtă în largul lui chiar și cu o dizabilitate vizibilă, părintele respectiv se confruntă cu uși închise, vorbe tăioase și, mai ales, refuzuri.
