Explicație:
Societăţii Academice Social-Literare România Junădin Viena, fiind apoi reprodus în revista Convorbiri literare.Poemul este inspirat din basmul românesc „Fata în grădina de aur”,cules de austriacul Richard Kunisch. Basmul cuprindea povestea unei frumoase fete de împărat izolată de tatăl ei într-un castel, de care se îndrăgosteşte un zmeu. Fataînsă se sperie de nemurirea zmeului şi-l respinge.Eminescu valorifică iniţial acest basm în perioada studiilor berlineze, într-un poem intitulat tot Fata în grădina de aur,dar modifică finalul. Răzbunarea nu i se pare potrivită cu superioritatea fiinţei nemuritoare, aşa că zmeul din poemul lui Eminescu rosteşte cu amărăciune către cei doi pământeni blestemul de-a nu muri deodată. Alături de sursele folclorice ale poemului, poetul valorifică surse mitologice şi izvoare filozofice. Poemul romantic Luceafărul de Mihai Eminescu este o alegorie pe tema geniului, dar şi o meditaţie asupra condiţieiumane duale (omul supus unui destin pe care tinde să îl depăşească).Luceafărulpoate fi considerat o alegorie pe tema romantică a geniului în lume, ceea ce înseamnă că povestea, personajele, relaţiile dintre ele sunt transpuse într-o suită demetafore, personificări şi simboluri. Poemul reprezintă o meditaţie asupra destinului geniului înlume, văzut ca o fiinţă solitară şi nefericită, opusă omului comun.Poemul e de substanţă lirică cu schemă epică, ţesute în structura dramatică, ce accentuează lirismul. Schema epică a poemului este reprezentată de elementul narativ preluat din basm şi care e pretext pentru reflecţia filosofică. În esenţă, poemul este un monolog liric, dialogul accentuând înălţimea ideilor care-i conferă caracterul filozofic.Viziunea romanticăe dată de structură, de temă, de relaţiageniu-societate, de cosmogonie, de alternarea planului terestru cu planul cosmic, de motivul luceafărului, de amestecul speciilor (elegie, meditaţie, idilă, pastel).Tema poemului este romantică:problematica geniului în
