DAU COROANA AM NEVOIE URGEEEEENNNNNNNNNTTTTTTTTT
Redactează, în 6 – 8 rânduri, rezumatul textului.

Cum se întâmplă adesea, vorbele sunt puse, în această poveste arabă, în gura unui animal.
Un om a prins un canar, care i‑a spus așa:
— Ce vrei de la mine? Uită‑te ce picioare subțiri am, ce cap mic și ce gât firav. Ce aștepți de la mine? Lasă‑mă să‑mi iau zborul și am să‑ți spun trei adevăruri folositoare.
— Trei adevăruri?
— Da. Ascultă‑mă bine. Primul am să ți‑l spun când am să fiu încă în mâna ta. Al doilea am să ți‑l spun când voi fi în siguranță, pe o creangă. Iar al treilea am să ți‑l spun când am să ajung în vârful movilei de colo.
— Prea bine, a spus omul, care dorea să afle cele trei adevăruri. Spune‑mi‑l pe primul.
Atunci canarul i‑a spus:
— Dacă pierzi un lucru, chiar dacă este la fel de prețios ca viața, să nu‑ți pară rău, nici măcar o clipă!
Credincios făgăduielii făcute, omul i‑a dat drumul păsării din mână.
Canarul a zburat pe o creangă și a rostit cel de‑al doilea adevăr:
— Dacă ți se spune un lucru, să nu crezi înainte de a avea dovada!
Pasărea a zburat până în vârful movilei.
Omul a strigat:
— Care este cel de‑al treilea adevăr?
— Al treilea adevăr, a răspuns pasărea, este că am în măruntaiele mele două giuvaiere de preț, și fiecare cântărește douăzeci de miscali. Dacă m‑ai fi ucis, ar fi fost acum ale tale.
Omul s‑a lăsat la pământ, ros de ciudă și și‑a mușcat degetul până la sânge. A auzit pasărea râzând. S‑a ridicat și a întrebat‑o de ce râde.
— Ești un prost, a răspuns pasărea. Ți‑am spus mai întâi să nu‑ți pară rău după un lucru pierdut. Iar ție îți pare rău după giuvaiere. Pe urmă ți‑am spus să nu crezi un lucru de necrezut. Eu îți spusesem că am în măruntaie două giuvaiere care cântăresc fiecare douăzeci de miscali, dar trupul meu nu cântărește mai mult de doi, iar tu ai crezut! Ești un prost.
Iar pasărea și‑a luat zborul, în vreme ce omul se prăbușea din nou la pământ.