Răspuns:
Studiul istoriei muzicii universale și românești este considerat fundamental în însușirea și înțelegerea principalelor stiluri muzicale, în crearea și îmbogățirea culturii artistice teoretice și practice a studenților. Alături de celelalte discipline muzicale, studiul istoriei muzicii are un caracter informativ – de acumulare de cunoștințe, dar mai ales formativ. În această ultimă postură, cunoașterea epocilor, perioadelor, etapelor, stilurilor muzicii universale, îndeosebi europene și românești, creează studentului viitor profesor sau interpret posibilitatea de a distinge trăsături esențiale, valori ori nonvalori în cadrul fenomenului muzical istoric și actual. Studierea acestei discipline cuprinde prelegeri teoretice, audiții muzicale cu ajutorul aparaturii audio și video, participări la concerte, parcurgerea unei bibliografii, redactarea de referate și lucrări, analize muzicale.
