4. Poezia e construită în acord cu tehnicile lirismului măştilor. Vocile eului liric sunt două: cea masculină şi cea feminină. Aceste schimbări de identitate sunt sesizabile prin schimbarea regimului pronominal. Iubita se adresează poetului când cu reproş, când cu entuziasm, exprimându-se ca într-un dialog antrenant, la persoana a II-a, implicându-l pe bărbat în gândurile şi frământările sale. Bărbatul inserează câteva comentarii, nuanţând vorbele femeii şi adăugând întregii poezii o nouă dimensiune. Nu doar exprimările la persoana I fac specificul acestei intervenţii, dar şi timpul verbal utilizat, în mod special trecutul, transformând episodul de iubire într-unul consumat, doar evocat, poate chiar retrăit, dar în niciun caz viu, actual, fremătând.
