Răspuns:
Poezia "La mijloc de codru" este o creatie lirica, deoarece Eminescu isi exprima direct sentimentele de admiratie si incantare fata de frumusetile plaiurilor romanesti, in stilul poeziei populare, Poetul compune un tablou al naturii nu prin descrierea peisajului, ci prin enumerarea elementelor care alcatuiesc un spatiu al trairii, al simtirii naturii, stari reflectate si in sufletul poetului.
Titlul "La mijloc de codru" explica succint natura tipic eminesciana, alcatuita din elementele planului terestru si ale planului cosmic, imbinate intr-o perfecta armonizare cu sentimentele de admiratie si dragoste ale poetului pentru perfectiunea acesteia. Structura, semnificatii, limbaj artistic Poezia "La mijloc de codru" de Mihai Eminescu este alcatuita din treisprezece versuri, nestructurate in strofe. inceputul poeziei reia titlul, la care poetul adauga un epitet pentru a ilustra bogatia si profunzimile naturii: "La mijloc de codru dej". Padurea este animata de pasarelele care zboara pe crengile din crangul (huceagul -n.n.) de alunis, miscare exprimata printr-o imagine motorie: "Toate pasarile ies, / Din huceag de alunis / La voiosul luminis". Sentimentele de bucurie si extaz ale poetului sunt sugerate de epitetul in inversiune "voiosul luminis", care sunt amplificate de poiana - "luminis" - aflata in mijlocul codrului des, idee ilustrata printr-o imagine vizuala sugestiva.
Ideea centrala a textului poetic este apa-oglinda, exprimata prin "balta" in care se
