Structura etnică a populaţiei oricărei ţări cu importante grupuri de minorităţi, precum şi încercările de evaluare a raporturilor cantitative şi calitative dintre populaţia titulară şi minorităţile etnice statornicite pe parcursul istoriei – recente sau mai îndepărtate – pe teritoriul ţării respective au fost considerate, dintotdeauna, drept o problemă dificilă şi delicată. Dificilă, deoarece „la matiere est mouvante”, deoarece regimul juridic al minorităţilor etnice şi confesionale se află, chiar în prezent, în plină elaborare şi perfecţionare, normele internaţonale din domeniul respectiv nefiind bine adaptate la nuanţele conflictului etnic; în fine, deoarece a existat în permanenţă un dezacord fundamental asupra obiectului său final. Totodată, caracterul delicat al problemei a provocat mereu pasiuni violente, resentimente, suspiciuni, animozităţi şi, chiar dincolo de aceşti factori de natură sentimentală, s-a complicat prin ingerinţa calculelor de ordin politic.
