Răspuns:
Romanul Lătrând la Lună vine după o pauză semnificativă și e primul dintre cele publicate în anii libertății de expresie. Cu toate acestea, e un roman alegoric (cu note ironice și cu accente satirice). De fapt, este un artefact, un text sută la sută literar, notele satirice fiind unul din instrumentele scriiturii, nicidecum un scop aparte. Autorul nu scrie pentru a îndrepta lucrurile, el scrie pentru a se amuza pe seama lor și pentru a efectua un exercițiu la îndemână.
Romanul demonstrează încă o dată plăcerea autorului de a schimba perspectivele narative. În Singur în fața dragostei, aceste perspective erau tocmai trei: povestitorul, apoi succesiv, doi protagoniști.
