Sfârsitul secolului al XVIII-lea s-a impus în istoria universala drept o perioada revolutionara în care asistam la profunde transformari politice în coloniile britanice din America de Nord (1770 - 1783) si Franta (1789 -1815), dar si în Irlanda si Anglia (1780 - 1783), Provinciile Unite (1783 -1787), Tarile de Jos (1787 -1790), Elvetia (1781), Suedia (1772 -1789), Polonia (1788 - 1794), Belgia (1792 - 1795), Germania renana (1792 -1801), Olanda (1795), Statele italiene (1798 - 1799).
Tarile care au fost primele si cel mai profund afectate de miscarile revlutionare - coloniile americane si Franta - dispuneau la sfârsitul secolului al XVIII-lea de structuri sociale ce prezentau mari analogii între ele, pe fondul falimentului regimului feudal si a ascensiunii puterii financiare a burgheziei.
Aceste transformari sociale si economice sunt sustinute de o importanta crestere demografica începând cu 1730.Toate aceste aspecte vor creea dezechilibre sociale care vor determina aparitia unor noi programe politice elaborate de gânditorii acestui secol, numit "al luminilor".
