În prima jumătate a secolului 19 matematicianul maghiar din Transilvania, Janos Bolyai, pune, independent de Lobacevski şi de Gauss, bazele geometriei hiperbolice neeuclidiene. În această perioadă se înființeză o seama de instituţii şcolare şi culturale importante: şcoală de la Sf. Sava din Bucureşti (1818), Societatea de medici şi naturalişti din Iaşi (1833), Academia Mihăileană din Iaşi (1835), Şcoală de medicină din Bucureşti (1856), Universitatea din Iaşi (1860), Societatea de științe naturale (1865), Societatea literară română (1866, devenită în 1979 Academia Română), Universitatea maghiară din Cluj (1872), Şcoala naţională de poduri şi şosele din Bucureşti (1881, transformată în 1920 în Şcoală politehnică română din Bucureşti).
