Va rog sa mă ajutați cu rezumatul acestui text!



Nu metsesem niciodata pe bicicleta, nimeni dintre copil din spatele blocului nu avea - si nici nunta sa
aba - un lucru atat de scump u de pretios Sa te meni pe cele doua rou cu spite stralucitoare mi se parea
un fel de levitatie o scamatore ceva imposibil pentru un om obisnuit
. Imi doream cu ardoare pe cando
jucam in Parcul Curcului, sannd de pe o banca pe alta nu sa am bicicleta mea dar maca sa se mute
blocul nostru un copil cu pannt bogat, care sa aiba una Poate ca el ne-ar f-mprumutat-o s noue din cand
in cand.
Cum ar fi fost sa ma sur insa si sa- dau drumul, pedaland, in josul ale? Cum m-as fi mentinut in ae
pe barele subtin de metal? [
Abia vara urmatoare aveam sa-ncalec prima oara o bicicleta intr-o zi de vacanta in care am fos
posibil de fericit [ ] Mergeam cu mama prin Herastrau traversasem cu vaporasul pe malul celalalt
uitandu-ma cum se rasfrange-n lac Casa Scantei, pe care o visam atat de des care pentru mine era
cladirea cea mai majestuoasă din lume, şi ne plimbam acum de mana pe nesfarsitele ale ou aroust
ornamentali. Pe pajişti, cate-un paun cu capul albastru lucios, facand ape la fiecare miscare is infora
deodata coada cu ochi stralucitori, semicerc enorm de culon metalice, intinse una-ntr-alta. I ] Mergeam
sa ne dam in roata mare pe care o záream deja la orizont, rotindu-se lent chiar långa silueta de caste
avantat a Casel Scântei in drum spre ea am depasit gherete de dulciuri si racontoare vanzaton de vata
de zahar tot invartind betigasul in cazanul lor nichelat standuri de tras cu pusca in figurine miscatoare in
milocul unui maidan pustiu, nisipos, la o margine de lume am vazut deodată o bicicleta. A fost ca o viziune
brisca si stralucitoare, mi-a oprit inima. Caci bicicleta statea-n picioare, tinuta de-o bară care o ancora de
un stálp. I J Am alergat acolo tarand-o pe mama dupa mine Paznicul in cea mai ponosita uniforma visine
care raspundea si de niste calusel cu cai ciobiti şi mázgaliti, ne-a luat banu şi, in sfarsit, m-am putut sur in
sa Bara lunga de cativa metri facea ca bicicleta sa se-nvanta-n cerc in jurul stâlpului din mijloc ca un ca
proont. Era minunat, nu mă puteam rastura, si pedalam, in fine ca-n visele mele! De douazeci de on
ne spusese paznicul, asa ca m-am invartit, numarand pana la douăzeci, si-apoi am mai vrut o data sam
plot inca douazeci de ture. dar a treia oara bărbatul l-a spus mamet Poate så se nvarta cât vrea ca
tot nu mai vine nimeni la ora asta
Si m am invartit acolo la nesfarsit sub cerurile tot mai rosietice o tura dupa alta si alta si alte pana
cads a-nnoptat protestand de fiecare data cand mama se apropia ca sa ma opreasca 1 l galopand me
de parte in cercul ingust in care levitam fericit la un metru deasupra pamantului simtindu-marones sont
pe care o ştim cu toti atat de binel) mai liber ca niciodata...​