Azi am văzut, infiripată, ființa ploil mlădioase: Avea o haina cenuşie și foșnitoare de mătase. ngst din apropiere må fac să rad Purta pe umeri mil de lanţuri subtiri, până la brâu, Dar le zvârlea pe rând, in treacăt, pe apa turbure din râu. e semenii mei, as aceasta n soi de neliniste cu un aer posar şi de inele fără număr îi erau mâinile-ncărcate, si le scotea, pe fiecare, și le zvârlea pe lac, pe toate. Langå råzoare, prin grădină, trecea foșnind de-atâtea ori! şi rasturna cu poala rochii, pe brazdă, proaspetele flori... totu, Şi-n toate inimile noastre, pe rând, trecând ca un paharnic, Tuma ca-n cupe fără număr, dintr-însul, plânsul cel zadarnic.

2. Imaginea ploii este sugerată: de epitetul ... • de metafora • de personificarea de comparația ... ​