Întâmplările din 8 povestiri de pe Calea Moșilor sunt mai degrabă comune, stereotipe — o eclipsă văzută de pe bloc, o vizită la magazinul de jucării, o zi petrecută la școală ca elevă de serviciu (cine n-a făcut-o și pe asta?), o bulgăreală la școală în toiul iernii, mici invidii, certuri și împăcări între colegi sau vecini de bloc —, nimic senzațional, nimic ieșit din limitele rutinei optzeciste. Sunt lucruri pe care le-am trăit și noi, cei care am fost copii atunci. Și totuși, citindu-le, am avut senzația că retrăiesc o altă viață, că mă întorc, așa cum spune chiar autoarea, cu „o mașină a timpului” într-alt secol, într-un timp care — o știu acum — a fost unic, irepetabil, un „loc” care a fost și nu mai poate fi. Adina Popescu își amintește nume de colegi, secvențe, întâmplări, frici personale, impresii de copil, jocuri cu păpuși și rotile (a nu se confunda cu rolele de azi) și sunt convins că orice copil al anilor 1980-’90 își va aduce aminte de personaje și istorii similare. Cele 8 întâmplări relatate în volum sunt un fel de rețetar după care mulți dintre noi ne-am „gătit” propria copilărie.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de sprijin suplimentar, vă încurajăm să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar dacă v-a plăcut, nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite!
