Explicație:
Poți spune că autorul îsi reamintește " casa părintească " din copilărie și aceste gânduri îi dau un sentiment de fericire ( nostalgie nu prea merge că nu este trist deloc). Faptul că " odaia spre uliță ", care era " de lux " îl face pe autor să se gândească că în acel "modern salon " erau " două dulapuri vechi de nuc , cu uși ce luceau în jocuri ca de apă și de-o comodă Biedermeyer pe care un ceas auriu , pus sub un clopot de sticlă , cânta , când era << tras >> , două melodii vieneze cu sunete metalice săltărețe și ușurele , ce evocau o epocă " dovedește cele de mai sus.