In padurea de langa poalele muntilor,toamna isi lasa urma plina de culori aurii si rosiatice.
Animalele erau in forfota,pasarile se pregateau pentru a zbura in tarile calde,ursul se pregatea pentru hibernare, veverita strangea de zori alune.
-Nu inteleg de ce voi va pregatiti asa mult pentru venirea iernii.Eu nu fac nimic si tot bine o duc,spuse vulpea.
-Noi, daca nu plecam repede o sa murim inghetate,spuse o pasare gata de plecare.
-Iarna eu nu gasesc alune prin padure , fara hrana o sa mor ai eu… spuse veverita.
-Eu iarna ma hranesc cu gainile oamenilor, nu trebuie sa ma pregatesc nicidecum de cu toamna.
Veverita se ascunse timida in scorbura sa,ursul nici nu a participat la discutie la cat de grabit era, nici o urma a pasarilor nu a mai ramas.Vulpea era singura,in intreaga padure.Aceasta nu se pregatea de inainte pentru iarna,dar era cea mai trista in acest anotimp.
