Bunica mea este o femeie născută şi crescută la ţară, într-un sat frumos din mijlocul Ardealului. Este o ţărancă autentică: după vorbă şi după port. Cu mândrie şi cu grijă, îmbracă portul popular, iar năframa şi-o aşează pe cap aşa cum şi-au aşezat-o femeile românce de când locuiesc pe aceste pământuri. Ia şi catrinţa întregesc portul popular al bunicii mele, specific zonei Ardealului.
Frumusețea hainelor moştenite din străbuni este întrecută doar de frumuseţea bunicii mele. Chiar dacă anii au trecut peste ea şi au lăsat urme adânci în fizionomia ei, bunica mea îşi păstrează chipul frumos din tinereţe. Seninătatea ochilor albaştri şi părul alb, cândva blond, nasul drept, descriu o femeie mândră, arhetipul româncei din Ardeal. Sprintenă şi vioaie chiar şi la vârsta ei înaintată, bunica mea trădează sănătate şi o viaţă curată.
Bunica mea este o persoană deosebită pe care o preţuiesc şi o iubesc foarte mult. Despre ea nu am decât cuvinte de laudă şi o consider un model moral pentru mine şi pentru cei din jurul ei
