„În vârful plopilor, la fântâna singuratică, lucea asfințitul. Iar în umbra de dedesubt sta Marga, cu mâna streaşină la ochi. Mi s-a părut? A fost o arătare ? Am zărit-o numai o clipă, cât a ţinut şi lucirea soarelui de deasupra. Pe-atuncea nu cunoşteam, ca acuma, sufletul femeilor. Cu toate astea, a doua zi dimineața, o aşteptam pe Marga. [...] Cu înfăţişarea ei neliniştită de căpriță neagră, parcă ieşise din pământ. Însă nu mă privea. Mi-am simțit inima bătând, ş-am văzut că mi-i dragă. [...] Când o întrebai: „tu ești?”, răsări și i se infiorara narile. - Sarut mana, boierule, eu sunt."
1. Transcrie enuntul care exprima impresia subiectiva a naratorului asupra Margăi, imediat ce o zareste.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de sprijin suplimentar, vă încurajăm să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar dacă v-a plăcut, nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite!
