------------------------------------------------------------------------------------------------
Privighetoarea se grăbi să răspundă:
- Sunt cea mai bună cântăreață a pădurii, dragă vrăbiuță!
Amintirile lui erau ulița copilăriei, serile lungi de vară, horele, codrul şi izvoarele limpezi.
------------------------------------------------------------------------------------------------
I-am cerut, atât să scrie corect, să linieze paginile, să ascută creioanele şi să facă ordine.
Pe prima pagină a caietului stătea scris Caietul, acesta este oglinda mea!
------------------------------------------------------------------------------------------------
Poezia:
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Și eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;
Să sărim în luntrea mică,
Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile să-mi scape;
Să plutim cuprinși de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foșnească,
Undoioasa apă sune!
Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin și sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.
