Intr-o zi de primavara era liniste in casa,geamurile inchise,luminile stiinse si doar razele soarelui ma imbratisau.Mă saturasem sa stau intr-o asa atmosfera.Totul era lipsit de viata,culoare si linistea ma strabatea adanc.Pana mi-am pus intr-un cos de lemn facut de a mea bunica,paturica fratelui meu,cu niste fructe si cu extra bucurie in suflet.Am mers intr-u n parc,uitat de adolescenti si adulti,doar batrani si copii.Imi asez patura,iau o mare gura de aer si imi dau frau imaginatiei.Imaginatia mi-o luase razna,imi imaginam forme din norisori,asortam cantecul vrabiutelor intr-un cor armonios si vorbeam cu o veverita albastra ce manca iarba.Toate astea mi-au starnut placerea de a merge in aer liber si lasa telefonul la o parte,asa este ca la carte!
