“Ulița propriei copilării”
adesea priveam sute de copii plecând la joaca, era in miros imbatator de fructe dulci și amare, iar noi, copii fiind ne bucurăm de fiecare secunda.
eram fericiți in lumea noastră fără griji.
Erau drumuri lungi de piatra, erau alee de smarald ce astăzi încă imi răsar in față mergând din nou in vechi drumuri.
casa mea cea de dor..
