Suflet - al meu, mă-ntorc acum la tine: Ce faci? Eşti sănătos? Cum mai trăieşti? Neostenit, n-ai timp să-mbătrâneşti, Tu, născător și paznic de lumine. Și rostul tău e unul - să iubești, Ești chiar iubirea însăși, o ştiu bine, Liantul invizibil care ţine Viață, pământ, înalte bolţi cerești... Nu am asupra ta nicio putere, Primesc smerit să fii stăpânul meu, Prin tine, mă-ntâlnesc cu Dumnezeu - Tu-mi eşti credinţă, glas, auz, vedere... Şi-n trupul meu vremelnic ai fost pus Ambasador - de către Cel - de - Sus. (Vasile Romanciuc, Neostenit) "un alt titlu de text si de ce !?"
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de sprijin suplimentar, vă încurajăm să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar dacă v-a plăcut, nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite!
