Formarea poporului român şi a limbii române se încadrează în procesul general de formare a popoarelor şi limbilor romanice europene.
Aspectele fundamentale ale etnogenezei româneşti sunt continuitatea autohtonilor în spaţiul romanităţii orientale şi romanizarea lor.
Formarea poporului român şi a limbii române se întinde pe durată mai multor secole, începând cu integrarea spaţiului daco-moesian în lumea romană şi încheindu-se în secolele al VII-lea – al VIII-lea, când izvoarele istorice îi menţionează pe români ca popor distinct în sud-estul Europei.
Dacia şi Moesia constituie teritoriul-nucleu de formare, iradiere şi conservare a poporului român în întreg spaţiul romanităţii orientale.
