Răspuns:
Era seara de 23.12, cu ceva ani buni în urmă. În noaptea de 23 spre 24, la ora 24, la mine la țară are loc colindul. Copii și adulți(indiferent de vârstă) se strâng cu toții (2-300) și merg la colindat din poartă în poartă. Femeile ies la poartă și îi așteaptă pe colindători cu ce au: covrigi, gogoși s.a.m.d. În acea noapte, bunica mea, ca de obicei, a ieșit să împartă covrigi colindătorilor. După ce au trecut toți colindătorii, am încuiat poarta, crezând că bunica este deja in casă. Greșit! Bunica rămăsese să „bârfească” împreună cu niște vecine, rămânând astfel la poartă. A strigat cu disperare la poartă, însă nu a auzit-o nimeni. A stat in frig cam o oră, până când, spre norocul ei, a venit tata de la serviciu și m-a sunat să deschid poarta. Noroc cu tata, altfel o găseam pe bunica om de zăpadă!
