Era o zi magica de primavara. Florile gingase colorau campiile, soarele auriu incalzea pamantul si trimitea raze binecuvantate peste poieni. Intr-un copac inalt, plin cu flori roz de cires, avea casa o privighetoare. Era bruna-roscata, cu aripi bogate in pene. Ii placea sa zboare, incantand lumea cu al ei cantec binecuvantator si plin de blandete. Toti o iubeau pe mica privighetoare care aducea bucurie tuturor. Insa, intr-o zi, o mierle, geloasa pe talentul si faima sa, incerca sa o dea afara pe privighetoare din taramul primaverii. -Vai, privighetoare frumoasa, ma farmeci cu al tau cantec. Dar ai grija, ca primavara e pe terminate si, iata, vine iarna! -Dar, vai, nu vine vara acum? -Nu, draga privighetoare. Asta se intampla in alte taramuri. Fugi, repede, in taramul celalalt. Privighetoarea vru sa plece, dar o opri craiasa primaverii. -Unde pleci, draga mea? -In celalalt taram. -Vai, dar acolo e inghetat! Ramai aici, draga mea, vine vara! Auzind acestea, privighetoarea ramase pe taram si bucura vara celorlalte vietuitoare, iar mierla ramase geloasa si suparata.
